AstroDex

De ce astrologie evolutiva

Nicoleta Moraru
Absolventa a Scolii de Astrologie Fidelia

De ce astrologie evolutiva

Motto: "O minte inteleapta imbunatateste lucrarea cerurilor, asa cum un agricultor iscusit, lucrand pamantul, imbunatateste natura" (astrolog si astronom Claudius Ptolemeu-Tetrabiblos, tratat sistematic asupra astrologiei)

Simtul devenirii. Intr-o epoca a nelinistilor si nesigurantei ca cea de azi, parem obligati din ce in ce mai des sa traim "periculos", sub presiunea unui viitor incert, sa traim la marginea necunoscutului. Dar daca intelegem ca "granita e cel mai bun loc pentru a asimila cunostinte si a evolua", cum teologul si filozoful existentialist Paul Tillich afirma, ezitarea si teama ca nu avem nimic constant, solid de care sa ne agatam, ne apar drept sentimente firesti, indicii precise ale unui moment de crestere a noastra interioara ce sta sa se produca. In permanenta ne putem afla la marginea noastra de evolutie, gata sa batem pragul unui salt, cerandu-ni-se aparent riscant a renunta la un mod cunoscut si sigur de a fi pentru a ne deschide in acelasi timp noilor posibilitati infinite ce ne asteapta.

Dar ca o constiinta sa evolueze, nu putem ramane blocati in incremenirea unei idei sau a unei convingeri personale, alegand fie sentimentul fie ratiunea, fie atasamentul fie detasarea, fie dependenta fie independenta. Trebuie sa fim capabili de la un moment la altul sa ne mentinem pozitia, dar si sa ne desprindem si sa ne schimbam felul in care intelegem lucrurile, daca in momentul urmator situatia o cere, aidoma unui acrobat pe sarma, care in permanenta gaseste un nou echilibru in balansul sau de inainte si inapoi. Fiecare moment de incertitudine, instabilitate din viata noastra e o oportunitate pentru ca diferite laturi vii din noi, adesea contradictorii, sa incerce sa gaseasca o noua armonie, ceva fiind pe punctul de a se schimba ca sa ne impinga inspre inainte, inspre mai binele nostru intotdeauna. Tot ce avem de facut este ca, intelegand, sa indraznim. Sa intelegem ca noi cei de acum si de aici, un rezultat a ceea ce am fost, suntem mai ales samanta a ceea ce vom deveni. Si sa indraznim sa simtim, sa experimentam. Viata inseamna schimbare, un sir de experiente care ne asigura un potential nelimitat de crestere. Pentru a recupera insa acest simt aproape pierdut al devenirii, al transformarii de sine si a-l cultiva interior va trebui mai intai sa ne largim semnificativ perspectiva din care privim viata si pe noi insine.

Universul constient. Cu siguranta ca atunci cand oamenii vor intelege care le e locul in Univers vor avea si puterea si vointa sa si-l asume. Noua paradigma stiintifica creata odata cu revolutionara mecanica cuantica arata ca Universul nu este, cum se credea, materie rigida suspendata intr-un spatiu tridimensional gol, pustiu (numit impropriu vid cosmic) si supusa dimensiunii timp, ci mai degraba materia prima din care e fabricat tot ce a existat si poate exista vreodata este energie, in diverse stari, obiectele solide in aparenta fiind doar forme de energie mai compacta, mai densa.

Metafizic vorbind, lumea noastra manifesta, direct observabila si masurabila provine dintr-o realitate mai profunda; lumea concreta foloseste energia si informatiile din dimensiunea sa ascunsa, acel plen sau camp cosmic de energie primara; aceasta subrealitate esentiala e, de fapt, substratul comun al tuturor universurilor paralele care evolueaza/involueaza intr-un Meta-univers cu mult mai vast, foarte posibil infinit. La acesta dimensiune fundamentala putem accede prin extinderea constiintei noastre. Dimensiunea concreta si cea misterioasa interactioneaza schimband intre ele energii si informatii, determinand astfel, in fapt, evolutia/involutia intregului univers.

Cum avangarda stiintifica actuala confirma Universul ca fiind un sistem evolutiv viu, cu interconexiuni organice si realitati multiple interconectate, ea reproduce de fapt adevaruri de care marile spiritualitati ale lumii faceau vorbire cu mii de ani in urma. Aidoma cuantelor (cele mai mici unitati masurabile de energie) la nivel subatomic, suntem noi insine interconectati, interactionand nevazut unii cu altii, cu natura si cu intregul Cosmos, intr-o retea de energie multidimensionala, constienta. Desi suntem unici, nu suntem si separati - unii de altii sau de lumea noastra - , suntem "insule in mare despartite la suprafata, dar mereu legate undeva in adancuri", cum gandea filozoful William James.

Odata cu fizica moderna, ce a revizuit fundamental conceptia mecanicista asupra universului a materialismului stiintific, o teorie multidisciplinara numita Teoria sistemelor (Teoria haosului) vorbeste despre faptul ca fiintam intr-o lume care se ordoneaza pe sine progresiv, tinzand spre armonie si echilibru, conceptul de baza fiind sistemul (o multime compacta de entitati ce interactioneaza ca intreg). In biosfera, spre exemplu, varietatea aparent haotica a naturii semnifica o magnifica unitate in diversitate, orice sistem bio cautandu-si integritatea biologica. In plus, cele mai recente descoperiri stiintifice arata ca fiecare organism viu este, la scara mai mare, un sistem construit intr-o coerenta cuantica de-o precizie uluitoare, modificarea oricarei sale parti afectand intregul (imaginati-va doar corpul uman, alcatuit din 1014 celule, din care in fiecare noapte mor 1012 celule pentru a fi inlocuite cu un numar aproximativ egal, fiecare dintre aceste celule producand 10.000 de reactii biochimice/secunda intr-o coordonare instantanee aproape perfecta, ce nu poate fi explicata doar prin interactiuni fizice si chimice!!). La un alt nivel, avem sistemul psihic uman, un sistem viu inzestrat cu constiinta de sine (si liber-arbitru), extrem de complex si de deschis incat devine imposibil de anticipat in toate variabilele, alegerile sale functionand pe principiul comutatorului de tip buterfly effect (bataia de aripi a unui fluture undeva in Europa poate declansa o tornada in Texas), un fel de principiu al lui unde dai si unde crapa. In plus, fenomene de telepatie, de vedere la mare distanta si telesomatice pot proba faptul ca mental doi indivizi diferiti pot re/stabili o armonie la nivel de constiinta, comunicand intre ei fara vreun contact fizic. Acest miraculos psihic uman tinde constant catre un echilibru dinamic, ajustandu-se si transformandu-se continuu, cautand sa asimileze niveluri din ce in ce mai inalte de constiinta, pana la intregirea ei; ca oameni, orice am face, dincolo de scopuri marunte, ambitii lumesti purtatoare de satisfactii efemere, avem nevoia (mai mult sau mai putin constientizata) de a ne implini, a ne reconstrui in intregul caruia ii apartinem de drept, experimentand pentru asta cu fiecare viata autocunoasterea.

Din punct de vedere teologic, in aceasta interdependenta si ordine insufletita de-o perfecta frumusete, simpla paradoxal in complexitatea ei, Creatorul nu mai e separat de creatia Sa, ambii impartasind fundamentala proprietate de a-si crea realitatea si a se crea pe Sine. In acest nou model cosmic conceput pe baza geometriei fractalice, fiecare subdiviziune, reproducand la scara ei intregul, devine la fel de importanta ca si el. In acest model cosmic desavarsit, ceea ce gandim, simtim si facem NOI conteaza, iar asta nu poate decat sa ne responsabilizeze. Caci aidoma noua - partile lui, Universul stie, cunoaste, este constient.

Astrologia evolutiva - astrologia devenirii constiente de sine. Asadar, daca intreg Universul se experimenteaza permanent pe sine dintr-o nevoie de ordonare/rearanjare, odata cu el o facem si noi: ne creem si testam in mod repetat propria realitate, in cautarea unui echilibru interior dinamic. Este tocmai principiul care sta la baza astrologiei evolutive: cerul se refera la noi punandu-ne in fata/inafara, ca intr-o uriasa oglinda, lumea noastra interioara, mai greu explorabila in alte moduri. Iar in aceasta perspectiva deschisa de intelepciunea perena (Hermetismul, misticismul), desi uitata sau ignorata peste timp- continuata de mitologii, filozofii si de psihologie (Jung/"Sincronicitate"), astrele nu mai sunt cauza realitatilor noastre ci mai degraba o proiectie vie pe cer a propriilor noastre trasaturi, o reflexie a tendintelor noastre majore. Nu suntem condamnati fara drept de apel la un destin pe care trebuie sa-l acceptam resemnati, cu capul in pamant. Configuratia astrala a momentului in care am ales benevol, la un nivel mai inalt de constiinta, sa ne nastem nu ne cere supunere oarba, ci ne indeamna tocmai la cunoastere de sine pentru depasirea ei. Dar cum?

Suntem entitati complexe 1.capabile sa selectam versiunile de realitate asupra carora sa ne concentram atentia, ignorandu-le/reprimandu-le pe celelalte; 2.capabile sa ne alegem modul in care reactionam la ele; 3.capabile sa imbunatatim in permanenta primele doua abilitati. In mod cert avem liber-arbitru total dar el nu trebuie inteles ca pe ceva dat la intamplare, de care sa putem abuza fara noima (Unde am ajunge? Fara indoiala la haos si autodistrugere! Si cui ar mai folosi atunci o astfel de libertate?). Si daca exista o conditionare a libertatii noastre, ea ni se datoreaza intru totul tot noua: fiecare e pe atat de liber pe cat de responsabil se poate dovedi fata de libertatea sa. Gradul de libertate depinde de gradul nostru de evolutie spirituala. Cumva, avem libertatea pe care o meritam, libertatea legat de care am demonstrat ca stim ce sa facem cu ea.

Desenata in cerc, simbolul perfectiunii, harta natala astrologica cuprinde o felie de existenta din intreaga spirala evolutiva, partea noastra de cer din prezenta viata (in astrologia karmica, unde ea se poate dedubla si extinde in planurile a doua vieti diferite, trecuta si actuala). Ea e potentiala, lucreaza cu probabilitati, tendinte si nu garanteaza nimic. Steven Forrest in "The Inner Sky ("Cerul din noi", tradusa in limba romana ca "Abc-ul astrologiei"), o minunata pledoarie pentru astrologia indreptata spre crestere personala, enunta sapte principii fundamentale pe care gasesc extrem de util sa le amintesc aici:
1. Simbolurile astrologice sunt neutre. Nu sunt nici bune, nici rele.
2. Indivizii sunt responsabili pentru felul in care intrupeaza hartile lor natale.
3. Niciun astrolog nu poate determina modul in care o persoana reactioneaza la cerintele hartii sale din simpla studiere a acesteia.
4. Harta natala e un proiect pentru cea mai fericita, cea mai plina de satisfactii, cea mai creativa spiritual cale de evolutie accesibila individului.
5. Toate devierile de la tiparul ideal de evolutie simbolizat de harta natala sunt stari nestabile, de obicei insotite de o senzatie de dezorientare, desartaciune si anxietate.
6. Astrologia recunoaste doar doua date absolute: misterul ireductibil al vietii si modul unic al fiecarui individ de a aborda acel mister.
7. Astrologia sufera cand este prea mult apropiata oricarei filozofii sau religii. In sistemul ei nu are importanta nimic altceva in afara de intensificarea constiintei de sine a persoanei.

Prin urmare, cerul si noi functionam impreuna, sinergic, in scopul comun de a afla cum am putea ajunge la actuala noastra varianta de maretie. Pentru a face asta, folosim drept instrumente de autocunoastere planetele, reflexii in mintea cosmica ale functiilor psihicului uman. Orice harta astrologica se refera la un experiment uman complex aflat in plina derulare, un film (nu o fotografie sau un cadru static) pus in miscare de un conflict interior major, constand in pozitionari si/sau aspecte dinamice, tensionate ale planetelor, conflict cauzator de angoasa dar si resursa capitala ce ne alimenteaza intregul proces evolutiv.

In pomul cunoasterii de sine (harta natala) exista fructe de cules (calitati de insusit) cu pretul unor riscuri de asumat (defecte de evitat); din nou, atentie la echilibru! Unele abilitati aflate mai la indemana si teoretic mai usor de obtinut (pozitionari si/sau aspecte favorabile) din ignoranta pot ramane neculese (nevalorificate); alte insusiri mai greu accesibile in principiu (pozitionari si/sau aspecte dinamice) pot fi dobandite prin constientizare si vointa din partea noastra, dar si prin pricepere din partea astrologului. Spre exemplu, un Soare/Sagetator intr-o tema natala, fie el si bine aspectat, nu-mi garanteaza intelepciune, scutindu-ma in existenta actuala de orice minim efort de a o obtine (para malaiata in gura lui natafleata), ci ma provoaca sa ma descopar ca filozof, ca om a carui putere de viata e alimentata permanent prin largirea orizonturilor sale de cunoastere; totodata, atunci cand imi probez intelepciunea in diverse circumstante (foarte probabil legate de profilul casei astrologice in care se afla el), pot intampina provocari (vezi natura planetelor cu care Soarele face aspecte dinamice) sau beneficia de ajutor, sustinere (planete cu care Soarele se aspecteaza benefic); in fine, testul se dovedeste a fi reusit daca, in cele din urma, impartasesc si altora din noua mea cunoastere, ignorand orice atitudine de aroganta sau superioritate.

Energii primare complementare, Soarele face referire la puterea noastra de a ne constientiza identitatea iar Luna la priceperea de a ne folosi subconstientul, o resursa proprie uriasa adesea subestimata. De masura in care reusim sa aflam cine suntem (sa folosim Soarele la potentialul sau maxim conform calitatilor semnului zodiacal in care sta, indiferent de pozitionare sau aspecte), sa ne constientizam punctele forte si atuurile, depinde vointa de a trai sau dimpotriva, lipsa ei; depinde afirmarea puterii noastre personale sau, dimpotriva, a autoritatii. Depinde cat de liber stralucim, cat de cinstit ne bucuram de noi insine sau dimpotriva, cat de rosi suntem de invidie sau de orgoliu. Daca ne acceptam, intelegem sinele sau dimpotriva, il iubim patimas, devenind sclavii ego-ului. Un nativ cu Soare/Varsator (exil), spre exemplu, e provocat sa invete sa devina prietenos si altruist, fara a ajunge in situatia de a suferi de pe urma generozitatii sale; ori sa devina un avangardist si deschizator de drumuri, dar nu si un excentric de neinteles. Pe de alta parte, de cat de abili suntem in a lasa subconstientul sa se manifeste intr-un mod cat mai armonios (sa folosim Luna la maxim utilizand calitatile semnului zodiacal in care se afla, indiferent de pozitionare sau aspecte), depinde in ce masura ne putem exprima trairile sau dimpotriva, intampina blocaje emotionale; in ce masura ne putem stapani emotiile sau dimpotriva, cat de irascibili devenim; in ce masura putem fi impresionabili si sensibili sau dimpotriva, afectati; in ce masura folosim intuitia sau dimpotriva, o ignoram. Masura in care ii ocrotim pe altii sau ne protejam doar pe noi. Un nativ cu Luna/Capricorn (exil), spre exemplu, se va bucura de provocarea lectiei de a ajunge sa (se) simta responsabil asumandu-si propriile trairi mai la vedere, fara a se ascunde, insingura ori cenzura excesiv.

Un Mercur bine fructificat, indiferent de pozitionare sau de aspecte, indica un intelect (in componenta sa exterioara, de comunicare specifica Gemenilor sau interna, de rationament, specifica Fecioarei) care poate exploata la maxim calitatile semnului in care se afla. Ca si contraexemplu, chiar un Mercur/Gemeni (domiciliu) dinamic aspectat sau nu, nu ma garanteaza ca excelent vorbitor si comunicator daca eu insumi nu sunt constient sau interesat de o asemenea resursa a mea; el ma ajuta sa devin unul atunci cand sunt preocupat sa evit extrema vorbariei goale, recunoscand oricand un dialog ineficient. Tot astfel, nu neaparat sustinuta si de aspecte pozitive, Venus/Scorpion (exil) poate fi stapanita si deveni seducatoare, fascinanta fara a fi periculoasa sau lipsita de scrupule; de asemenea, Marte/Rac (cadere) poate ajunge sa-si foloseasca din plin constructiv energia intr-un domeniu al imaginatiei, pur subiectiv, fara sa se teama si sa exagereze in dorinta sa de a obtine securitate afectiva. Jupiter/Gemeni (exil) ofera oportunitatea de a putea acumula intelepciune comunicand intensiv ori polemizand, fara ipocrizie sau imoralitate. Asa cum Saturn/Rac (exil) e o propunere de a ne face ordine in sentimente si a dobandi o maturitate afectiva, abordand mai riguros si constient dispozitiile noastre sufletesti. Pe scurt, nimic nu e pierdut ori de nefolosit/neintors in favoarea noastra.

Si nimic nefiind interpretabil in mod absolut, irevocabil intr-un sens sau altul, trebuie cautata jumatatea real plina a paharului, iar acolo unde nu e, aflat cum se poate umple ea, cautata solutia; astrologia evolutiva e una a libertatii si a sperantei, ea crede in vindecarea de sine, nu cauta scuze, explicatii, confirmari pentru nefericire si atat. Astrologul poate stabili extremele intre care se situeaza suma de interpretari a unui potential dezechilibru; mai ales prin feedback de la nativ (mai usor de obtinut, fireste, in cadrul consultatiilor decat in cazul astrogramelor scrise), el poate restrange aria de interpretare si localiza exact unde se afla acesta in evolutia propriei sale harti astrologice. In acelasi mod poate stabili parametrii reali ai punctelor forte benefice pe care nativul le-ar putea utiliza ca remediu in reechilibrarea intregii sale harti natale.

In plus, in vremuri in care, traind in teama, urmarim cu obsesie controlul, de departe cele mai tentante si totodata hazarda(n)te previziuni pentru unii astrologi raman acelea legate de fenomenul fundamental al mortii. Dar poate fi moartea, misterul cel mai adanc si mai greu de patruns, previzionata oare? In mod cert o astfel de informatie cu implicatii atat de covarsitoare asupra mintii si vietii noastre ar putea fi incredintata unora dintre noi doar daca dovedim mai intai ca ii putem face fata; ori oare putem? Ironic pe alte cai (medicina moderna o poate anticipa, chiar amana), altii tot dintre noi sunt supusi -aparent independent de vointa lor- tocmai uriasei provocari de a cunoaste apropierea propriei morti sau a cuiva drag; in cazul lor, devine o oportunitate de a intelege o lectie rarisim de valoroasa, aceea ca viata noastra capata cel mai profund sens, ultim, intr-o deplina acceptare, armonizare si impacare a ei cu moartea; fatete ale aceleiasi monede, amandoua intregesc spirala fara de sfarsit a evolutiei, caci in realitate nimic nu moare.

Prin urmare, odata cu viziunea evolutiva asupra astrologiei, astrele nu mai dau sentinte si nu mai pedepsesc, ele ne sustin si ne insotesc calauze binevoitoare pe Calea noastra de crestere si transformare sufleteasca. Caci, fara indoiala, cu totii avem cate ceva de cautat, de gasit si de depasit in cele din urma. Cu totii avem cate o poveste de adus in lumina constiintei, fiecare cu frumusetea si cu provocarile ei, o poveste prin care sa ne re/amintim cine suntem si de ce am venit aici. Caci asa cum se spune, dragii mei, in definitiv viata este despre cum refuzam sa mai supravietuim tematori in furtuna atunci cand intelegem ca putem invata sa dansam fericiti in ploaie.

Bibliografie:
1. Cursul de astrologie Fidelia, nivel 1, 2 si 3
2. Ervin Laszlo, "Transformarea cuantica", editura Elena Francisc, 2010
3. Steven Forrest, "Abc-ul astrologiei", editura Teora, 2005
4. www.calatoriainimii.net - Teodora Muth, Mitologia personala, 13 iulie 2011



Notă:
Dacă nu înţelegeţi vreun termen folosit, vă invităm să consultaţi dicţionarul astrologic.