Împrietenirea cu Casa a XII-a
În desigur prea scurta mea experienţă astrologică (2010) mi-a fost, totuşi, dat de nenumărate ori să constat cum în mintea unora dintre vajnicii iniţiaţi într-ale disciplinei, ce trebăluiesc de zor la desluşirea colosalei taine a naturii umane, s-a cuibărit periculos şi neîntemeiat angoasa de a poseda o casă a XII-a activă în tema natală. În opinia acestora, o casa a XII-a populată de planete, care să ne solicite atenţia şi disponibilitatea spre a le lucra, ar aduce cu sine obligativitatea unei suferinţe prin însingurare sihastrică, a unui prizonierat depresiv sau a unei retrageri într-o desăvârşită solitudine şi austeritate monahală, a unei (între)ruperi sau pierderi inevitabile, acut frustrante a legăturilor noastre cu lumea, cu toţi semenii nostri.
Pentru aceiaşi, casa a XII-a rămâne cu orice chip o casă a lui poate mai bine nu, un sector de viaţă în care trebuie saă practicăm intimidat şi cuminte fatalismul, să ne supunem anesteziaţi i acceptând paralizaţi sarcini de destin. Ar fi, de asemenea, o zonă în care ne-am putea câştiga confortul şi liniştea doar prin evlavie şi smerenie dogmatic ecumenică, bătând ritualic mătănii şi repezindu-ne la cruci, de teama vreunui Dumnezeu ce şi-a început ziua înfuriat (ghinion!) exact pe fiinţarea noastră în lume.
Ea le mai poate părea tot lor o odaie atât de întunecoasă, rece şi puţin primitoare, încât sa fim avertizaţi încă de la intrare că oricând arătări misterioase, demoni şi balauri mitologici cu câte şapte capete, creaţii ale propriilor noastre vini sau greşeli impardonabile din trecut, ne pot înghiţi, sorbindu-ne definitiv în străfundurile ei nefericit-obscure. Pericole, boli, sminteli, limitări, suferinţe, încercări, sacrificii de plumb, carnagii absurdo-kafkiene, spaime şi terori necunoscute, toate puse la cale sever de o voinţă suprem autoritară, de un părinte ce-şi judecă aspru, dar justiţiar până la exterminare de-i necesar, propriii săi copii.
Cred că aşa se arată casa a XII-a dacă alegem să o privim în termeni nevrotic-anxioşi, de teamă şi nelinişti, de victimizări şi culpabilizări. Şi totuşi...
Să nu gândim apocaliptic!
Şi totuşi... Da, nimic mai puţin adevărat, casa a XII-a este o casă de retragere. Dar nu din(spre) lume, ci către lume, către lumea nevăzut paradoxal real-autentică, lumea momentului nostru necesar de adevar şi de intimă reculegere. Prin urmare, nu e vorba de o îndepărtare, ci de mişcarea în sens opus, de o apropiere de noi înşine, o confruntare lucidă şi directă cu sinele, cu ceea ce suntem noi în fapt.
Ultima în succesiunea grafică a domeniilor de viaţă în care ne experimentăm, casa a XII-a ne oferă tocmai şansa creării unei breşe de nivel, a unei ieşiri din timp şi din actualitate, o deschidere uriaşă altfel mult mai improbabilă. Ea ne permite accesul la o experienţă dincolo de condiţionări, obligaţii, urgenţe sau nevoi şi, înţeleasă ori conştientizată astfel, devine un spaţiu infinit de libertate lăuntrică, situat deasupra de obsesii, nevroze sau agitaţii cotidiene.
Şi nu în ultimul rând, casa a XII-a este o casă a misticismului, în accepţiunea mai des întâlnită a unui Dumnezeu definit drept ceea ce fiecare dintre noi ştie să facă cu propria-i singurătate. Reflecţie, meditaţie, regăsire de sine, răgaz şi odihnă existenţială, certitudinea că ne putem ridica oricând peste ceea ce gândim, revelaţia halucinantă a faptului că, în fond, nici pe departe "nu suntem vocea din capul nostru", cum spune undeva Eckhart Tolle.
Cred ca aşa poate fi înţeleasă casa a XII-a dacă dorim să ne construim intern într-o variantă a noastră cât mai armonioasă, perfect decuplabili de la realitatea aglomerat sufocantă, perfect deculpabilizabili de orice abateri, erori sau păcate mai de lume. Şi măcar asta ne-ar putea îndreptăţi să punem capăt lamentaţiilor şi să înţelegem că este cu putinţă să ne apropiem de această casă şi altfel decât nefericit. Poate cu nădejde şi cu acea bucurie sinceră cu care ne întâlnim, uneori, prea bunii noştri vechi prieteni.
Soare în Casa a XII-a
Un nativ cu Soare în Casa a XII-a poate fi un individ pentru care replierea, izolarea, tăcerea ca act de prezenţă şi contemplarea ar putea constitui surse majore de inspiraţie şi de beneficiu sufletesc. Existenţa acestuia e alimentată cu combustibil de cea mai bună calitate mai degrabă din reţeaua subterană preexistentă de energie universală decât dintr-o reţea de relaţii sociale pe care s-ar putea simţi constrâns anapoda să şi-o creeze.
În unele cazuri, poate fi vorba de un individ care ajunge să-şi modeleze viu şi din interior, prin puterea conştiinţei, realitatea exterioară, determinând mirabile, stupefiante sincronicităţi şi alte aşa-zis bizarerii catalogabile drept oculto-mistice.
Luna în Casa a XII-a
Cel ce dispune de Luna în Casa a XII-a poate realiza că are la dispoziţie un vast şi grandios depozit emoţional, pe care-l poate accesa şi utiliza constructiv oricând e interesat. Trăieşte submersibil, scufundat într-un ocean de senzaţii şi trăiri, un fluid de proporţii cosmice, empatizând cu fiecare curent emoţional în bătaia căruia intră.
Sensibilitatea imaginativă şi faptul că poate identifica cu multă uşurinţă şi maximă acurateţe ceea ce simte el însuşi ori celălalt pot fi două dintre resursele sale imbatabile. Stimulat de emoţii şi sentimente, poate da naştere unor lumi luxuriant fabuloase, ideal de imortalizat în expresivitatea unor opere de artă.
Mercur în Casa a XII-a
Nativul cu Mercur în Casa a XII-a ar trebui să profite de fericita oportunitate a faptului că vine realmente înzestrat cu abilităţi de a strânge, colecţiona şi pasa mai departe informaţii sau crâmpeie dintr-o realitate subtilă, prea puţin abordabilă şi sondabilă de către ceilalţi.
Sub aceste auspicii, individul poate acţiona pe baza unor date prelucrate mental, culese însă dintr-o lume nemanifestă, care refuză să ni se arate convenţional, greu de identificat sau evaluat prin indicaţiile şi semnalele furnizate de cele cinci simţuri de drept comun. Nativul raţioneaza majoritar în funcţie de această dimensiune ascunsă, pe care o investighează permanent din pură şi inepuizabilă curiozitate.
Venus în Casa a XII-a
Un nativ cu Venus în Casa a XII-a îşi poate duce conştiincios la purtător, dar cumva pe ascuns şi dosit de priviri avid indiscrete, bagajul propriilor bucurii şi plăceri de a trăi, putând lăsa impresia unei reţineri sau înfrânări în a se abandona în totalitate simţurilor.
Dar asta nu presupune nicidecum faptul că individul ar putea manifesta o oarecare ignoranţă sau neîndemânare în felul său de a dispune de satisfacţii, mulţumiri sau exuberanţe, ci este doar o formă particulară de plezirism existenţial. Căci el poate savura pe de-a-ntregul împlinirile carnale, senzuale, afective ori strict estetice mai ales atunci când acestea se petrec în abisuri greu de bănuit, cu forţă de neoprit şi hotărârea nebănuită a curenţilor oceanici de mare adâncime.
Marte în Casa a XII-a
Pentru Marte în Casa a XII-a zestrea astrologică se referă la o capacitate aparte a nativului de a se angrena cu totalitatea energiilor sale active paradoxal de productiv tocmai în ipostaze dintre cele mai contemplative şi meditative, oarecum statice. Într-un mod derutant, s-ar putea întreţine aparenţă că individul e lipsit de forţă sau fermitate ori vigoare, însă lucrurile nu stau chiar aşa.
Comparativ cu orice altă poziţionare exterioară a lui Marte, vizibil ardentă şi îndrăzneaţă, aici forţa marţiană nu-şi pierde din intensitate, ci doar acţionează diferit, prin mecanism tainic de implozie, îndreptat înspre a modifica însăşi natura individului. Beneficiul unei astfel de forţe dinamice de interior e tocmai acela că, prin intermediul ei, nativul îşi poate desfiinţa, depăşi de unul singur orice limite autoimpuse, fiind capabil în mod repetat să se înfrunte pe sine, ca într-o competiţie internă, dusă sub exigenţa propriilor standarde de calitate.
Jupiter în Casa a XII-a
În caz de fericită împroprietărire cu un Jupiter în Casa a XII-a, nativul poate poseda o rarisima şi insaţiabilă nevoie de a înţelege complexa maşinărie a vieţii în care a fost aruncat, jinduind efervescent la a-şi explica rostul lucrurilor care vin spre el şi i se întâmplă. E foarte posibil ca această construcţie astrală să dea o natură puternic reflexivă, optimist iscoditoare în sensul că individul se simte angajat, printr-o înţelepciune proprie, într-o expediţie de cunoaştere pe viaţă, ce are drept scop explorarea şi cercetarea tuturor proceselor abundentului său univers interior.
Astfel, întreaga sa existenţă poate sta sub semnul lui "de ce?", el dispunând cumva de înţelegerea intuitivă a faptului că fiecare act se petrece pentru un motiv bine întemeiat. Prin urmare, resursa principală lucrativă ar fi dorinţa viscerală de a acumula bogaţie cognitivă, secondată îndeaproape de disponibilitatea entuziastă de a-şi învăţa, însuşi morala şi sensul fiecărui fapt de viaţă.
Saturn în Casa a XII-a
Nativului cu Saturn în Casa a XII-a îi prieşte de regulă solitudinea, şi nu neapărat cea de episod fulgurant sau de răgaz îngăduit cu toleranţă peste zi. Tot el s-ar pricepe de minune să preţuiască stoic responsabilitatea, cumpătarea şi să asculte glasul adânc, cu greutate al tăcerii. Astfel, este foarte posibil ca acest nativ să funcţioneze la parametri optimi mai ales în cazul în care se află detaşat în perimetre securizate sau inaccesibile publicului larg, pe termen mediu sau chiar lung, căci numai în condiţii excepţionale de confruntare tăcută cu sinele şi de solilocviu stăruitor, perseverent, îşi poate crea acel cadru prielnic fermentului lent al maturizării.
Şi tot cu precădere dintr-un asemenea mediu mai rezervat nativul îşi poate extrage pildele sale de viaţă cele mai adânci şi mai semnificative, de care să se servească tenace pentru a acţiona mai apoi în paşi de extremă siguranţă.
Uranus în Casa a XII-a
În cazul poziţionării lui Uranus în Casa a XII-a, nativul şi-ar putea atribui drept prim avantaj acea esenţială abilitate de a gândi şi raţiona autentic, în conformitate şi consecvenţă exclusivă cu propriile intuiri, trăiri şi simţiri. Riscând să pară de o originalitate extravagantă, teribilist-juvenilă, un prizonier al unui capriciu personal, premeditat şocant pentru auditoriul său, este foarte probabil ca nativul să se scalde dezinteresat şi firesc într-o libertate interioară de proporţii colosal universale.
Dacă trăieşte pătruns de importanţa conştiinţei de sine, e posibil să nu-i rămână străină nici rarisima sclipire de geniu ori mult mai comuna scăparare de gând. În mare, graniţele libertăţii între care joacă rămân practic neidentificabile, pierdute imprevizibil în adâncurile naturii sale insondabile.
Neptun în Casa a XII-a
Atunci când întâlnim ipostaza unui Neptun în Casa a XII-a poate fi vorba de un nativ care a abadonat orice căutare sau rătăcire febrilă de natură spirituală, tocmai pentru că e posibil să fi trăit deja revelaţia că se află, aici şi acum, chiar pe Cale. Prin urmare, în acest caz am putea descoperi tipul misticului practicant, amator sau profesionist, căruia îi sunt rezervate o serie de calităţi precum intuiţia, compasiunea, iubirea universală, arhiempatia cu aproapele, înţelegerea sau blândeţea, uneori însingurarea ca vocaţie.
În general, toate trăsăturile sale definitorii derivă din extremă sensibilitate şi emotivitate. În plus, nativul ar putea refuza sceptic reprezentarea antropomorfă, de icoană a lui Dumnezeu, rezonând intuitiv şi experimental cu El ca prezenţă divină atotcuprinzătoare, atotştiutoare, atotfăcătoare.
Pluton in Casa a XII-a
Nativul în al cărui subteran lucrează un Pluton în Casa a XII-a ar putea aminti izbitor de forţa maiestuoasă şi impozantă a structurilor din magma, vulcanice, care se reînnoiesc pe sine constant în dedesupturile lor tensionat incandescente. El posedă o alcătuire interioară capabilă de perpetuă transformare regeneratoare, asemănător cu maruntaiele vulcanilor ce se află într-o continuă şi înnoitoare frământare.
Deşi s-ar putea manifesta exploziv şi eruptiv, aparent de necontrolat sau distructiv, toată această dinamică internă a sa nu face decât să nască în mod invariabil teren fertil şi roditor pentru apariţia mai noului. Tot astfel, în mod implicit alte resurse de care nativul ar putea dispune ar fi potenţatorul de intensitate, puterea de penetrare, tăria de caracter sau unic voinţa sa de rocă, de neclintit.